În limba germană, pronumele impersonal „es” este adesea folosit ca subiect în propoziții pentru a anticipa sau pentru a introduce subiectul real al propoziției. Aceasta poate fi o caracteristică specifică limbii germane și poate părea confuză pentru cei care învață limba.
Iată câteva exemple pentru a înțelege cum se folosește pronumele impersonal „es”:
Wetterauskunft (Informații despre vreme):
* Es regnet. – (Plouă.)
* Es ist sonnig. – (Este însorit.)
* Es wird kalt. – (Se răcește.)
Uhrzeit (Ora):
* Es ist neun Uhr. – (Este ora nouă.)
Tageszeit (Momentul zilei):
* Es ist Nacht. – (Este noapte.)
* Es wird Morgen. – (Va fi dimineață.)
* Es ist Abend. – (Este seară.)
Allgemeine Aussagen (Afirmații generale):
* Es ist wichtig zu lernen. – (Este important să înveți.)
* Es ist interessant, dass er kommt. – (Este interesant că vine.)
* Es ist erlaubt, hier zu parken. – (Este permis să parchezi aici.)
Este important să rețineți că pronumele impersonal „es” nu are întotdeauna o corespondență directă cu subiectul real al propoziției. În multe cazuri, este pur și simplu un pronume de completare care ajută la structura propoziției. De asemenea, trebuie să fiți atenți la cazul și verbul potrivit în funcție de subiectul real care va urma.
În general, utilizarea pronumelui impersonal „es” este o trăsătură caracteristică a limbii germane, iar practica în diverse contexte vă va ajuta să înțelegeți și să folosiți corect această construcție.
Pentru asta vă mai propunem câteva exemple cu pronumele impersonal „es” ca subiect:
* Es ist Kalt. – E rece.
* Zu Hause ist es warm. – Acasă este cald.
* Wie spät ist es? – Cât timp?
* Wie geht es Ihnen? – Ce mai faci?
* Danke, es geht mir gut. – Bine, mulțumesc.
* Es klingelt. – Clopotul sună.
* Es schneit. – Ninge.